Agenții patogeni
Deși sunt omniprezente, bacteriile patogene nu provoacă boli la toți oamenii. Acest lucru se datorează faptului că microbiota intestinală, formată în mare parte din microorganisme comensale, poate proteja gazda de infecție. Atunci când microbiota intestinală protejează intestinele de agenții patogeni și microorganismele dăunătoare fenomenul se numește „rezistență la colonizare”.
Testul GI-MAP + Zonulin măsoară o listă substanțială de bacterii patogene, ciuperci și agenți patogeni oportuniști, inclusiv ținte noi, cum ar fi virusuri, microsporidii și factori de virulență patogeni.
În ceea ce priveste agenții patogeni, acest test de testarea microbiomului intestinal măsoară agenți patogeni bacterieni, cum ar fi Campylobacter, Escherichia coli (E. coli) O157, E. coli enterotoxigenă, E. coli producătoare de toxină asemănătoare Shiga, Clostridium difficile, Salmonella, Shigella și Vibrio cholerae.
Prezența unui agent patogen nu indică în sine o boală. Rezultatele testelor de laborator trebuie interpretate de către personal medical calificat, împreună cu simptomele clinice și istoricul medical al pacientului.
Având în vedere capacitatea sa de a se adapta la complexitatea mediului intestinal, este probabil ca un agent patogen să provoace o boală dacă există vulnerabilități în apărarea gazdei. De exemplu, un dezechilibru al microbiotei, imunitatea scăzută, alimentația nesănătoasă, expunerea la substanțe toxice, antibioticele sau simptomele cronice ale bolilor gastrointestinale ar putea face o persoană mai susceptibilă la o infecție cu un agent patogen. În același timp, este posibil ca o persoană la care se depisteze un agent patogen să fie într-o stare bună de sănătate. La pacienții sănătoși, tratarea agenților patogeni poate să nu fie necesară. Cu toate acestea, continuarea susținerii unei microbiote benefice, diversificate, precum și a unui sistem imunitar puternic, va proteja și mai mult gazda de infecții.
Dincolo de tipul de test de scaun utilizat, natura tranzitorie a microbiomului trebuie recunoscută. Populațiile de microorganisme se pot schimba dramatic în perioade scurte de timp, în special în condiții de stres, în urma utilizării medicamentelor antimicrobiene, din cauza unor modificări în dietă etc. Natura tranzitorie a microorganismelor gastrointestinale face și mai importantă interpretarea rezultatelor testelor din materii fecale împreună cu semnele și simptomele pacientului. Se va determina astfel dacă o anumită constatare de laborator indică o afecțiune clinică ce necesită tratament. Monitorizarea clinică, testarea ulterioară și confirmarea prin alte metode de testare ajută la analiza modificărilor ce au loc în timp la nivelul microbiomului, precum și la verificarea constatărilor relevante din punct de vedere clinic. În mod similar, depistarea unui organism patogen în urma rezultatului unui test nu indică neapărat necesitatea unui tratament, chiar și atunci când există simptome de boală. Oamenii sănătoși, imunocompetenți, pot eradica în mod natural un agent patogen prin măsuri standard de igienă și prin așteptare (câteva săptămâni), ceea ce face ca tratamentul să nu fie necesar.
Clostridioides difficile (anterior Clostridium difficile, C. difficile sau C. diff) este un agent patogen cunoscut, care poate provoca colită și afecţiune diareică asociată cu Clostridium difficile (CDAD). Infecţia se manifestă frecvent prin diaree ușoară până la moderată și, ocazional, prin crampe abdominale. Bacteria C. diff este capabilă să colonizeze tractul gastrointestinal după o tulburare apărută la nivelul microbiotei, în general după terapia cu antibiotice. C. diff eliberează toxine care provoacă inflamație și duce la deteriorarea mucoasei gastrointestinale. Bacteria Clostridioides difficile infectează aproape 20% dintre pacienții spitalizați, ceea ce o face cea mai frecventă infecție nosocomială.
Toxinele A și B sunt factorii majori de virulență consideraţi a fi responsabili pentru simptomele infecției cu C. diff. Sunt factori proinflamatorii și citotoxici. Toxinele A şi B deteriorează citoscheletul celulelor epiteliale intestinale, permițând afluxul de lichid, deschid joncțiuni strânse în mucoasa gastroinestinală și prin urmare o deteriorează.
Escherichia coli (E. coli) reprezintă un grup mare și divers de specii de bacterii, care includ multe tulpini. Bacteriile colonizează oamenii și animalele și se răspândesc prin surse de apă sau alimente contaminate, precum şi prin contactul direct cu persoane sau animale infectate. E. coli poate provoca infecții în afara tractului gastrointestinal, cum ar fi infecțiile de tract urinar, meningita și abcesul intra-abdominal.
E.coli enterohemoragică (EHEC) este o bacterie moderat invazivă, cunoscută drept cauză a colitei hemoragice. Provoacă diaree cu sânge la pacienții infectați și poate progresa către sindromul hemolitic uremic (anemie și insuficiență renală). Infecțiile sunt frecvente din cauza consumului de alimente sau apă din surse contaminate, inclusiv carne de vită insuficient preparată termic, lapte crud și suc nepasteurizat. Toxinele Shiga produse de EHEC sunt adesea sursa de boală la persoanele infectate, cu simptome care durează până la o săptămână. Persoanele simptomatice pot prezenta febră, crampe abdominale, oboseală, greață și diaree.
Serotipul E. coli O157:H7 a produs mai multe focare și cazuri de diaree cu sânge și sindrom hemolitic-uremic, având o prevalență ridicată la nivel mondial.
E. coli enteroinvaziv//Shigella (EIEC) este o bacterie patogenă cunoscută pentru faptul că provoacă simptome după ingestia de alimente contaminate. O bacterie foarte invazivă, EIEC poate duce la deteriorarea peretelui intestinal. EIEC poate provoca dizenterie similară cu cea cauzată de Shigella. Persoanele infectate pot prezenta simptome de la 12 până la 72 de ore după ingerarea alimentelor contaminate. Simptomele includ: diaree (cu sânge și/sau mucus), vărsături, febră, frisoane, oboseală și crampe abdominale. În general, simptomele sunt autolimitante, fără complicații cunoscute.
E. coli enterotoxigenă poate provoca diareea călătorului. Toxina termolabilă (LT) și toxina termostabilă (ST) sunt enterotoxinele responsabile de bolile diareice la om. Este recunoscut pe scară largă că E.coli producătoare de toxină termostabilă (E.coli producătoare de ST) provoacă diaree, dar mecanismul este încă necunoscut. LT (toxina termoreglabilă) acționează similar toxinei holerice prin activarea adenilatciclazei, ducând la diaree.
E. coli producătoare de toxină asemănătoare Shiga (STEC) a provocat focare de toxiinfecții alimentare. Bacteria cauzează diferite afecțiuni gastrointestinale, inclusiv diaree cu sânge și fără sânge. Stx1 și Stx2 sunt în general considerați factori virulenți responsabili pentru bolile grave cauzate de STEC. Stx1 și Stx2 sunt ținte genetice care ajută la detectarea cu acuratețe a prezenței E.coli producătoare de toxină asemănătoare Shiga în probele de scaun.
Salmonella este cea mai frecventă cauză a toxinfecțiilor alimentare. Speciile de Salmonella provoacă de obicei gastroenterită cu febră, vărsături și diaree severă. De obicei se vindecă în decurs de o săptămână. Pot apărea infecții sistemice și atunci sunt necesare tratamente cu antibiotice. Câteva serotipuri, cum ar fi S. Typhi, provoacă febră enterică (febră tifoidă) care se caracterizează prin febră înaltă, dureri abdominale și stare generală de rău, fără diaree sau vărsături.
Salmoneloza apare adesea în urma consumului de alimente sau apă din surse contaminate. Numarul de celulele Salmonella necesare pentru a produce boala variază foarte mult, cercetările sugerând că și o cantitate mică poate provoca infecția. Pe baza studiilor clinice, se pare că și un număr de doar 10 celule (în alimente contaminate) pot fi suficiente pentru a determina apariția bolii.
Yersinia enterocolitica este o bacterie aparținând familiei Enterobacteriaceae și este cunoscută pentru faptul că provoacă infecție la oameni, precum și la porci, bovine și păsări. Sursele frecvente de expunere sunt apa contaminată, produsele lactate sau carnea, cum e cea de porc, insuficient preparată termic. Simptomele se dezvoltă de obicei în patru până la șapte zile după expunerea la agentul patogen și pot include diaree apoasă sau sângeroasă, febră, vărsături și dureri abdominale (adesea asemănătoare cu apendicita). Infecția cu Y. enterocolitica poate imita simptomele bolilor inflamatorii intestinale, în special boala Crohn.
Y. enterocolitica sunt bacterii ”iubitoare” de fier. Prin urmare, persoanele cu hemocromatoză ereditară sunt de obicei mai susceptibile la infecția cu Yersinia. Infecțiile genito-urinale cu Y. enterocolitica au fost asociate cu boli inflamatorii cum ar fi artrita reactivă, cel mai probabil datorită unui mecanism imun mediat. La indivizi cu predispoziție genetică, există unele dovezi prin care Y. enterocolitica este asociată cu tulburări autoimune ale tiroidei, inclusiv boala Graves și Tiroidita Hashimoto. Un număr mai mare de anticorpi specifici Y. enterocolitica este adesea depistat la acești pacienți.